Arta povestirii (storytelling), ca instrument educațional non-formal pentru tineri, este recunoscută de către facilitatorii și lucrătorii de tineret, care au intrat în contact în decursul activității lor cu această metodă de formare a adolescenților. Experiența ne arată faptul că storytelling-ul (ca metodă de învățare non-formală pt. tineri) este extrem de ușor de aplicat în decursul unei mobilități, participanții activităților pot fi în mod facil angajați în procesul comun de învățare, dat fiind faptul că fiecare dintre noi are o poveste (sau chiar mai multe) a sa, pe care o poate împărtăși și o poate discuta cu ceilalți. În acest sens metoda storytelling-ului este o modalitate puternică de implicare a tinerilor, precum și de încurajare a dobândirii competențelor cheie, cum ar fi abilitățile verbale și de comunicare în limba maternă sau într-o limbă străină, imaginația, creativitatea, înțelegerea interculturală și socială etc. Cu toate acestea apreciem că metoda povestirii, ca formă de dezvoltare a competențelor cheie ale tinerilor, este din păcate una mai puțin utilizată de către organismele de tineret din Europa, deși metoda este apreciată de toți acei actori (asociații civile active în zona tineretului, instituții de învățământ, care combină formele de educație non-formală cu cele ale educației formale etc.), care au intrat în contact cu metoda storytelling-ului în decursul activității lor. Pt. a susține această teorie, am realizat o analiză de nevoi în zona partenerilor europeni ai asociației noastre, cu care am desfășurat mobilități în anii trecuți (și cu care încă menținem legătura). Analiza a relevat faptul că majoritatea acestor organizații (un număr de 15 dintr-un total de 20 chestionate din diferite țări europene) au în vedere utilizarea metodei povestirii în activitățile lor cu tinerii, însă nu au beneficiat încă de impulsul pozitiv al unei experiențe directe în acest domeniu de învățare non-formală.